Motivarea alegerii paradigmei
Prin structura, obiective si continut, educatia trebuie sa raspunda necontenit exigentelor cerute de evolutia realitatii nationale si internationale, drept pentru care se justifica nevoia unor redimensionari si chiar a unor schimbari de paradigme educationale. Revolta fata de principiile paradigmei rationale in jurul carora s-au proiectat activitatile si lectiile din gradinita si scoala ne-a determinat sa abordam procesul de predare-invatare din perspectiva paradigmei interpretativ-simbolica.
Dintre tipurile de paradigme consacrate, paradigma interpretativ-simbolica vede cunoasterea ca fiind subiectiva si construita social, pornind de la asumtia ca indivizii diferiti inteleg lumea in mod diferit. Totodata, omul este considerat o fiinta sociala, un produs al unei culturi, al unei istorii, iar invatarea reprezinta un proces de constructie al cunoasterii, in care intervin elemente culturale, istorice, dar si elemente de creativitate.
Abordarea procesului de invatamant din perspectiva paradigmei interpretativ-simbolica ne permite sa ne centram pe individ, pe capacitatea sa de invatare independenta si autonoma, pe interesele si nevoile sale si nu, in ultimul rand pe formarea de competente. Procesul de evaluare poate parea dificil de realizat deoarece sunt vizate aspectele de ordin calitativ si nu cele de ordin cantitativ. Importante nu sunt rezultatele, ci dezvoltarea unor aptitudini, formarea de competente.
Cu toate acestea, abordarea procesului de predare-invatare si evaluare din perspectiva unei singure paradigme este aproape imposibila. Este necesara o imbinare a principiilor acelor paradigme care sa conduca la realizarea idealului educational.
